De ce tratăm diferit sănătatea psihică de cea fizică?

În viața de zi cu zi, atunci când avem o iritație pe piele sau ne doare o parte a corpului, nu ezităm să mergem la doctor. Dar de ce nu aplicăm același principiu și în ceea ce privește sănătatea noastră psihică?

Răspunsul la această întrebare este nuanțat. De-a lungul timpului, tratamentul sănătății mintale a fost abordat în mod istoric diferit de sănătatea fizică, iar motivele includ o combinație de factori sociali, culturali și istorici. Iată câteva motive care explică aceste diferențe:

Stigmatizare și neînțelegere:

Concepțiile greșite și stereotipurile legate de afecțiunile psihice au contribuit la percepția că acestea sunt slăbiciuni personale sau defecte de caracter, mai degrabă decât afecțiuni medicale autentice. Stigmatizarea și neînțelegerea creează bariere în calea celor care caută ajutor și perpetuează o cultură a tăcerii în ceea ce privește sănătatea mintală.

Natura invizibilă a sănătății mintale:

Spre deosebire de afecțiunile de sănătate fizică, multe probleme de sănătate mintală nu sunt imediat vizibile sau ușor de cuantificat. Această invizibilitate face ca oamenilor să le fie mai greu să înțeleagă și să empatizeze cu experiențele celor care se confruntă cu provocări de sănătate mintală.

Context istoric:

Din punct de vedere istoric, sănătatea mintală a fost greșit înțeleasă și, uneori, tratată în moduri inumane. Practici învechite și dăunătoare, precum azilurile și instituționalizarea forțată, au contribuit la percepția negativă asupra îngrijirii sănătății mintale.

Lipsa conștientizării și a educației:

Educația și conștientizarea privind sănătatea mintală, prevalența acesteia și tratamentele disponibile au fost limitate. Cunoașterea și înțelegerea insuficientă a subiectului perpetuează ciclul tăcerii și împiedică indivizii să caute sprijinul de care au nevoie.

Resurse limitate și accesibilitate:

Serviciile de sănătate mintală au primit în trecut mai puține finanțări și resurse în comparație cu îngrijirea sănătății fizice. Această discrepanță a dus la un acces limitat la tratamentul sănătății mintale, la perioade de așteptare mai lungi și la sisteme de sprijin inadecvate.

Recunoașterea și abordarea disparităților dintre sănătatea mintală și cea fizică sunt esențiale pentru construirea unui sistem de sănătate incluziv și holistic. Prin combaterea stigmatizării, creșterea gradului de conștientizare și furnizarea de resurse accesibile, putem promova o cultură care să valoreze sănătatea mintală la fel de mult ca și sănătatea fizică. Împreună, putem reduce aceste diferențe și crea o societate în care căutarea ajutorului pentru sănătatea mintală să fie la fel de naturală și încurajată ca și căutarea asistenței medicale pentru afecțiunile fizice.

Voi cum explicati aceste diferente?

Vă invităm să reflectați asupra subiectului, să continuăm dialogul și să lucrăm împreună pentru o abordare empatică față de sănătatea mintală în România.